În urma proiectului de refacere a zidului de incintă sudic, de la Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, din 2015, am efectuat o săpătură preventivă, prin care am reuşit salvarea multor artefacte medievale. Totodată, a fost descoperită şi fundaţia unei clădiri moderne, precum şi un turn pentru apă, din aceeaşi epocă. Surpriza cercetărilor a reprezentat-o descoperirea unui grup de şase morminte de epoca bronzului, un nivel necunoscut pentru actualul teritoriu al Romanului, de către specialişti şi publicul amator de istorie şi arheologie.
După mai bine de un an de la finalizarea lucrărilor, timp în care s-a desfăşurat procesul de restaurare şi conservare a pieselor (multe fiind din bronz şi fier), în cadrul Muzeului de Istorie Roman (de către colegii noştri, O. Mircea şi L. Băcăoanu), am organizat o expoziţie temporară cu respectivele rezultate la Muzeul de Istorie Roman.
Expoziţia a fost structurată pe etape istorice, primele două vitrine fiind dedicate mormintelor de epoca bronzului, unde sunt etalate vase de tipologii diferite (vase borcan, vase amforoidale şi ceşti cu torţi supraînălţate), ornamentate cu brâuri, alveole, caneluri sau ghirlande, găsite în inventarul a patru schelete de adulţi (celelalte două morminte fiind cenotaf, constituite doar din vase). După mormintele de epoca bronzului, de acum circa 4000 de ani, cu elemente specifice culturilor Monteoru şi Komarov, urmează vitrinele cu obiecte găsite în complexe medievale, precum gropile 1 şi 2, prima din secolul al XV-lea şi a doua din secolul al XVII-lea. În inventarul primei gropi am găsit ceramică muşatină, decorată cu ruloul, ceramică ornamentată, dar şi sgrafitată (de influenţă bizantină), cuţite, plăsele de os decorate cu cercuri concentrice. Datarea complexului este asigurată de un gros moldovenesc de bronz, emis de Alexandru cel Bun. În cea de-a doua groapă am descoperit o cantitate apreciabilă de ceramică, de la oale, străchini, castroane, capace, sfeşnice unele simple, altele ornamentate cu motive geometrice şi florale. Pipele, fragmentele de ceramică otomană, sticlăria şi uneltele de fier indică secolul al XVII-lea.
Începând cu vitrina şase am expus descoperirile funerare, variate, din inventarele celor 215 morminte medievale. Numărul mare de monede, din bronz sau argint (73), indică o circulaţie monetară pentru oraşul Roman, în secolele XV – XVII. Monedele au fost emise în Moldova, de domnii Alexandru cel Bun şi Iliaş, dar şi în alte ţări, precum Ungaria, Polonia şi Suedia. Evidenţiem eleganţa pieselor de podoabă şi vestimentaţie, cum sunt cerceii şi inelele, unele de provenienţă bizantină, dar şi găicile şi aplicele vestimentare, dintre care unele sub forma unei ghinde cu frunză de stejar, confecţionate din argint. Deosebiţi sunt nasturii globulari din argint-aurit şi inelul sigilar religios, de argint.
Cu scopul îmbinării ghidajului de specialitate cu materia lecţiilor şcolare am încercat reconstituirea a două morminte, într-o vitrină separată, cu scopul atragerii elevilor spre domeniul istoriei şi al arheologiei. Reconstituirea mormântului cenotaf de epoca bronzului, cu o ceaşcă depusă într-un vas borcan, dar şi inventarul mormântului medieval reînhumat, cu monede şi cercei pot fi etape de iniţiere şi atracţie pentru elevii dornici să se îndrepte spre tainele istoriei şi ale arheologiei.
Ultimele vitrine (de la 9-12) au fost rezervate epocii moderne, nivelul cel mai recent descoperit la Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului. Am surprins şi cercetat două vestigii importante (un turn pentru drenajul apei şi fundaţia unei clădiri). Turnul de apă conţinea o parte din uneltele celor care l-au construit, dar şi ceramica de care s-au folosit în timpul ridicării acestuia (începutul secolului al XIX-lea). Teracota de serie cu tipuri variate, ceramica şi piesele bisericeşti (copie, bol, tavă, limba de clopot) indică o funcţionalitate religioasă pentru clădirea modernă adiacentă lăcaşului, obiectele fiind datate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Rezultatele cercetărilor arheologice de la Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului sunt dovezi importante ale unui episod din istoria locală medievală, în particular, şi din istoria Moldovei în general, care reflectă aspecte din viaţa cotidiană, privind ocupaţiile şi relaţiile economice, dar mai ales despre viaţa funerară, modul în care erau înmormântaţi şi inventarul defuncţilor. Numărul mare al sugarilor şi copiilor de până în şapte ani, dublat de cel al adulţilor, sugerează prezenţa unor boli (precum ciumă, holeră, lepră) în Romanul medieval, care au dus la fluctuaţii demografice pe parcursul secolelor XV – XVII, ce au influenţat ritmul evoluţiei etno-demografice, uşor încetinit comparativ cu alte comunităţi medievale.
Ne dorim ca mesajul expoziţiei să fie complet, de aceea invităm publicul să o viziteze, cât mai este timp (până pe 10 februarie), pentru a îmbina datele vizuale cu cele auditive şi să acumuleze informaţii noi despre viaţa medievală a Romanului.
George Dan Hânceanu