Destine de artiști: Patru generaţii de creatori au dus mai departe numele de Ciurdea -Steurer

Muzeul de Artă din Roman deţine în patrimoniul său 77 de lucrări – pictură, grafică, sculptură mică şi fotografie – semnate de 7 membri ai familiei Ciurdea – Steurer, o familie de artişti care şi-a pus amprenta asupra mişcării artistice din România timp de aproape un secol şi jumătate. Un caz aparte, special şi care reprezintă cu adevărat o emblemă pentru arta plastică romaşcană şi naţională.

Aşa cum spunea academicianul Dan Grigorescu în albumul monografic Familia Steurer – de la Maria şi Iosef la Robert – 4 generaţii de artişti – autor Alexandrina Isac Steurer: ISTORIA CULTURII CUNOAŞTE EXEMPLE ÎN CARE SOŢII SAU PĂRINŢII ŞI COPIII PARTICIPĂ LA AFIRMAREA GÂNDIRII ŞI SENSIBILITĂŢII ARTISTICE DAR CAZUL FAMILIEI CIURDEA – STEURER E EXTREM DE RAR.

Aproape un secol şi jumătate 4 generaţii de creatori au dus mai departe numele de Ciurdea -Steurer:

Prima generaţie:

MARIA CIURDEA – pictor

IOSEF STEURER- pictor şi sculptor

A doua generaţie:

MIA STEURER MOŢATU – pictor

LEONIDA MOŢATU – fotograf

DORINA STEURER – pictor

ECATERINA STEURER – pictor

IOSIF STEURER – pictor

A treia generaţie:

ALEXANDRINA ISAC STEURER – muzician

GHEORGHE MOŢATU STEURER – muzician

PETRA DAMIAN STEURER – pictor

A patra generaţie:

ROBERT ISAC STEURER – poet, pictor

GHEORGHE VALERIU MOŢATU – muzician

RODICA DAMIAN STEURER – pictor

Începuturile le găsim în târgul Roman când, la 24 noiembrie 1878, se naşte Maria Ciurdea, fiica lui Gheorghe şi a Elenei. Urmează şcoala primară la Roman, unde talentul îi este recunoscut de profesorul de desen care o lasă să predea colegilor. În oraş devine cunoscută ca „aceea care pictează frumos, face portrete frumoase şi minunate hărţi de geografie”. (Monografia Steurer). Autorităţile Romanului de atunci, într-o perioadă în care condiţia femeii în societate era încă subiect de dezbatere iar numărul femeilor în şcoală era redus sau aproape inexistent, acordă tinerei Maria Ciurdea, în anul 1903, o bursă pentru a studia artele frumoase în străinătate, la Şcoala de Pictură de la Munchen. Acolo, în 1904, îl cunoaşte pe studentul la Arte Frumoase, Iosef Steurer. Se vor logodi în septembrie 1904 iar în primăvara anului 1905 se stabilesc în România, la Bucureşti. Începe astfel lunga istorie plastică a unei familii dedicată artelor, frumosului, spiritualului, dincolo de piedicile perioadei, de situaţia socială sau politică, de greutăţile financiare.

Anul 1905 este cel în care începe seria de expoziţii colective şi personale la care cei doi tineri artişti participă. Maria Ciurdea Steurer deschide 8 expoziţii personale şi participă la peste 25 de expoziţii colective, de multe ori şi alături de soţul său, Iosef Fr. Steurer. În primul rând portretistă, talentul Mariei este remarcat de personalităţile vremii. Tudor Arghezi scria în 1912: „Cea mai bună pânză feminină din Salon e desigur capul de expresie de doamna Steurer Maria”; în 1913: „ D-na Steurer şi-a câştigat cu câteva linii şi puţină culoare stima artistică a unor pictori ca Iser, Steriade, Vermont…” Nicolae Tonitza scrie, în 1925: „ D-na Steurer este cel mai desăvârşit talent feminin din câte cunoaştem până în clipa de faţă… Activitatea d-nei Steurer este încununată, în artă, de un mare şi pe deplin meritat succes. Fireşte – în cercul amatorilor fini”.

Iosef Steurer, cu studii de pictură la Meran cu profesorii Nicodem şi Biss şi la Munchen cu Tasio şi Hakel, va participa la peste 20 de expoziţii colective şi va deschide 19 expoziţii personale. Lucrează 5 ani în atelierul şi sub îndrumarea celui mai bun prieten, sculptorul Dimitrie Paciurea. S-a remarcat şi ca desenator satiric, peisagist sensibil dar şi ca sculptor, sculptura sa, în lut ars, fiind, prin tratare şi temă, populară. Lucra, aşa cum spunea artistul „sub imperativul libertăţii depline de concepţie şi a unei onestităţi profesionale fără de care pictura nu este şi nu poate fi o artă.”

În plină ascensiune, sunt nelipsiţi de la expoziţiile de grup, iar lucrările semnate de Maria şi Iosef Steurer îşi găsesc locul în casele marilor colecţionari ai vremii: Alexandru Bogdan Piteşti, avocat Gheorghe Banciu, Gheorghe Paraschivescu… Personalităţi ale vremii le-au admirat creaţia şi au devenit prietenii artiştilor Steurer: Dimitrie Paciurea, Nicolae Tonitza, Constantin Mille, Tudor Arghezi, Tudor Vianu, B’Arg, Lucia Demetriu.

Numiţi şi „artişti ai celor umile”, Maria şi Iosef Steurer au fost marginalizaţi după 1946, fiind refuzaţi la Saloanele Oficiale sau pentru expoziţii personale. Fideli crezului lor pentru „arta onestă”, au refuzat să picteze lucrări „de glorificare” specifice epocii. A urmat pentru familia Ciurdea – Steurer o perioadă de umilinţe şi sărăcie, bucurându-se însă de aprecierea admiratorilor fideli. Au trăit modest şi au reuşit să transmită celor trei copii valorile autentice de suflet şi spirit. Abia în 1959 se deschide o retrospectivă a artiştilor Steurer.

Cei trei copii Maria (Mia), Iosif şi Thora (Dorina) urmează pasiunea părinţilor. Maria Steurer sau Mia, născută la 18 mai 1906, va studia pianul şi vioara la Conservatorul din Bucureşti cu profesorii Alfonso Castaldi, Constantin Brăiloiu, Faust Niculescu. Urmează şi Facultatea de Belle Arte, secţia decorativă, în paralel cu Facultatea de Litere şi Filosofie. Timp de 25 de ani este profesoară de desen şi deschide 9 expoziţii personale şi participă la expoziţii de grup. Dorina Steurer, cea de-a doua fiică a artiştilor, s-a născut la 2 septembrie 1910. Urmează cursurile Şcolii de Belle Arte, secţia grafică. Deschide expoziţii personale şi participă la expoziţii de grup, fiind şi membră a Fondului Plastic şi a UAP. A lucrat ca desenatoare la Institutul Agronomic şi ca ilustratoare. Viaţa i-a fost marcată de cei 2 ani de detenţie într-un lagăr din Urali. Iosif Steurer, cel de-al treilea copil, s-a născut la 4 aprilie 1908. Studiază pictura la Belle Arte unde o întâlneşte pe viitoarea soţie Ecaterina. Împreună vor deschide numeroase expoziţii. Multe dintre lucrările semnate de Iosif Steurer – fiul s-au pierdut.

Cea de-a treia generaţie, reprezentată de copiii Miei, Alexandrina şi Gheorghe s-au îndreptat spre muzică. Alexandrina Isac Steurer, urmează cursurile Universităţii din Bucureşti, secţia Compoziţie, Dirijat, Pedagogie. Profesor de pian şi teoria muzicii, dirijor de cor şi formaţii de operetă pentru tineret, a fost şi cea care a adunat, „ca un omagiu şi un remember”, cele 4 generaţii Steurer în Monografia lansată şi la Muzeul de Artă din Roman, în 2010. Gheorghe Moţatu Steurer a urmat Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti, a fost prim violoncelist la orchestra simfonică radio din Bucureşti şi la Filarmonica George Enescu şi violoncelist la filarmonica din Barcelona.

A IV-a generaţie, reprezentată de Robert Isac Steurer, fiul Alexandrinei, a urmat Şcoala de Muzică şi Arte şi secţia pictură din cadrul Şcolii de Arte Bucureşti. Poezia a fost marea sa pasiune, publicând trei volume de versuri. Gheorghe Valeriu Moţatu, fiul lui Gheorghe, nepotul Miei şi strănepotul Mariei şi al lui Iosef, se îndreaptă tot spre muzică, completându-şi studiile la Conservatorul Profesional de Muzică din Manresa, devenind prim violocelist al Companiei Lirice de Barcelona. Rodica Damian Steurer, nepoata lui Iosif – fiul, a absolvit Facultatea de Istorie şi Teoria Artei din cadrul Institutului Nicolae Grigorescu din Bucureşti.

Familia Ciurdea – Steurer nu a trăit şi nici nu a lucrat în Roman. Dar multe din peisajele Mariei sunt din Moldova sa natală. Exemplul îi este urmat de fiică, Mia, care descoperă plaiurile moldoveneşti şi le redă cu fidelitate penelului şi pânzei. Locurile natale i-a adus acasă pe artiştii familiei Ciurdea – Steurer, aceştia ţinând să doneze o parte din creaţiile platice Muzeului de Artă din Roman, oraşul de unde la 1900 Maria pleca spre lungul drum al artei. Astfel, în anii 1981 – 1982, Mia Moţatu Steurer şi soţul ei, Leonida Moţatu, fotograf profesionist, donează 60 de lucrări, pictură, grafică, fotografii şi extrase din presa vremii referitoare la viaţa şi activitatea artistică a familiei. Lucrările sunt semnate de Maria, Iosef şi Mia. O reîntoarcere acasă a avut şi Alexandra Isac Steurer, fiica Miei, nepoata Mariei şi a lui Iosef şi mama lui Robert; astfel, o nouă donaţie completează galeria Steurer: lucrări semnate de Maria, Iosef, Mia, Dorina şi Robert Isac Steurer. În 2010 o amplă retrospectivă a fost organizată de muzeu cu sprijinul doamnei Alexandrina Isac Steurer, care a completat expoziţia cu lucrări din colecţia personală, totodată lansând şi la Roman monografia familiei, realizată cu efortul şi cu toată dragostea şi admiraţia de către nepoata primilor artişti. Tot atunci, Rodica Damian Steurer a completat în mod fericit colecţia muzeului. 4 generaţii de creatori de frumos şi-au dat atunci, peste timp şi timpuri, întâlnire acasă la Maria Ciurdea Steurer, în spaţiul Muzeului de Artă Roman.

Anul acesta, pe 3 martie, se împlinesc 50 de ani de la trecerea la cele veşnice a Mariei Ciurdea Steurer iar pe 9 februarie, 46 de ani de la moartea lui Iosef Steurer. Începând cu luna februarie, în expoziţia permanentă a Muzeul de Artă din Roman, un loc aparte îl va avea colecţia Ciurdea – Steurer.

Muzeograf Mihaela Ciobanu