Gâlceavă inutilă prin partidele nemțene
De ceva vreme partidele din Neamț au început să fiarbă de lupte interne.
La PSD luptele se poartă mocnit, fiind în faza incipientă în care unii își pregătesc terenul pentru o eventuală preluare a puterii și fac totul la un nivel de război rece. Desigur, social democrații încearcă să ascundă această problemă care este absolut evidentă pentru toată lumea interesata de viața politică locală. Cel mai probabil, problema lor va fi tranșată de la București, ceea ce înseamnă că, ei, aici pe plan local, nu pot găsi o soluție să stabilească singuri un coordonator politic care să tină în frâu partidul în perioada cât Arsene nu poate.
În mod oficial nimeni nu vrea să preia locul lui Ionel Arsene cât acesta este indisponibil, dar neoficial sunt vreo câțiva care se cred îndreptățiți să o facă, având fiecare argumentele lui. În astfel de situații sensibile în care oricum ai face cineva se supără există o soluție. Ea se numește ”manager de partid”. Un concept adus în România de consultanții de nivel internațional și aplicată prima oară la PDL. Dar este posibil ca ideile celor mai buni consultanți din lume să nu fie mai bune decât ale social democraților care le știu pe toate.
La PNL luptele sunt de acum comice. Se adună săracii la câte o ședință de împăcare județeană, se spurcă după care se pupă, apoi ies cu mesaje de iubire de zici că sunt din comunitatea LGBT, dar a doua zi se caută și își rup iar picioarele. Cozmanciuc vrea să-i culce pe cei de la Piatra, ei vor să îl scoale… de pe scaunul de șef la județ. Cei de la Roman se gudură libidinos pe lângă același Cozmanciuc ca să le treacă un proiect în CJ Neamț, dar pe la spate ascut topoarele. Mai apare în cadru un alt grup care are toate șansele să intre la butoane în timp ce ceilalți se ceartă ca chiorii. Totul e un gang-bang politic. Nici măcar să se certe serios nu mai sunt în stare liberalii. Se bat ca pițipoancele, își scot ochii, se zgârie, se scuipă, se trag de păr, dar niciunul nu e destul de bărbat să dea adversarului intern o lovitură serioasă.
La PMP e un desen animat. Gavrilescu instalat comod în mobilierul lui Dulamă speră să îl convingă pe acesta că i-a trecut vremea, neînțelegând că Dulamă nu e nici pe departe vreun prost, ci unul dintre cei mai abili politicieni din Neamț care e pe scenă de foarte mult timp și datorită răbdării de vultur a rezistat și a căzut de fiecare dată în picioare. Orice alt adversar politic e de o mie de ori mai comod decât un Dulamă care tace, așteaptă și punctează când și unde trebuie. Așadar, la PMP este un conflict amuzant în care o grupare de nagâți s-a instalat în cuibul vulturului și face gălăgie în timp ce vulturul se uită la ei amuzat și îi lasă să se bucure puțin.
La ALDE e concediu. Cei care trebuiau eliminați au zburat de mult, iar cei care au rămas sunt prea puțini ca să se mai certe. Ei doar stau și adună simpatia electorală pierdută de ceilalți. Mai iese din când în când Asaftei și bagă câte un discurs care este mult peste nivelul de înțelegere al multor politicieni sau electori, mai spune două lucruri de geopolitică pe care le înțeleg doar cei interesați de ce se întâmplă în lume și cam atât. A, era sa uit. Mai e și Cătălin Misăilă care este consiliat ciudat și iese cu niște proiecte populiste de care râde mai toată lumea, dar asta e.
Analizând la rece ce se întâmplă în zona politică nemțeană putem aprecia că toate partidele politice aflate la butoane în Neamț se umflă ca aricii de mare prin presă cu mii sau zeci de mii de membri, cu planuri, proiecte și viziuni, dar în realitate în spatele fiecărui nume de partid este câte o mână de oameni care se minunează și ei de cum le mai funcționează șandramalele cu așa o mare lipsă de cadre.
Vremea verticalității politice a apus se pare la Neamț. Nu vedem pe nimeni să spună clar că vrea locul 2 și aspiră la locul 1, nu vedem pe nimeni să spună clar ce vrea. O mulțime de politicieni care nu mai sunt în stare să își asume o competiție internă în propriul partid, ceea ce le face rău chiar lor, partidelor care sunt percepute din exterior ca un fel de dinastii fără nicio urmă de democrație. Nu că nu ar fi așa.
Iosub Robert