In genunchi sau in picioare?

Incep prin a va spune ca un am emis niciodata pretentii de jurnalist, ci ma consider doar un om obisnuit care scrie pentru oameni obisnuiti si, spre marea mea uimire, sunt mii de oameni obisnuiti care citesc zilnic ce scriem noi .
Dintodeauna am incercat sa fim cat se poate de echidistanti , desigur, cu derapajele iminente, avand si noi simpatiile si antipatiile noastre, dar niciodata nu ne-am prostituat si nu am stat in genunchi in fata nimanui. De fapt, despre acest lucru este vorba si in acest articol , despre cum se vede lumea daca stai in picioare si ai coloana vertebrala .
Nu stim cum vad unii colegi din presa sau alti oameni lumea si daca le este comod sa stea asa de mult in genunchi, dar este cert ca interesele financiare sunt pentru unii mai presus de orice  morala sau etica profesionala.
Niciodata nu am fost un cititor inversunat de presa sau un fin analist al lumii jurnalistice, dar cu certitudine majoritatea oamenilor din presa pe care-i consideram modele au fost daramati de alcool sau au ajuns sa scrie la comanda sau, si mai rau, sa caute sa ia bani ca sa nu scrie anumite lucruri . Acesti oameni , din punctul meu de vedere, au cazut demult in genunchi, pozitie care i-a obligat sa se adapteze la mersul patruped , altitudine de la care lumea nu se mai vede corect, iar ocupatia primordiala este adulmecatul dupa oscioarele aruncate de stapani .
Pragmatic vorbind, societatea si conjuctura economico-financiara mareste mult atractia “gravitational-morala” si eforturile de a nu cadea in genunchi sunt considerabile, iar unii dintre noi nu le pot face si aici nu ma refer la jurnalisti, ci la societatea noastra in general . E foarte greu sa stai in picioare cand lumea este in genunchi si parca incepi sa crezi ca poate ar fi normal sa stai si tu in patru labe, ca poate asta e natura firii umane .
Eforturile noastre, ale celor care stam in picioare, sunt extraordinare iar presiunile la care suntem supusi sunt fantastice si greu de inteles pentru cei care stau in genunchi . In primul rand, suntem zilnic muscati de glezne de toti cateii care isi simt amenintata hrana, dar trecem cu vederea aceste maraieli pentru ca este vorba de un instinct animal natural si trebuie tolerat. Mergand toata ziua printre oameni care stau in genunchi trebuie sa fii foarte vigilent si sa porti obligatoriu curea, deoarece fostele bipede isi baga in permanenta coltii in pantalonii tai si te haraie, fiind de ajuns un moment de neatentie ca sa te trezesti in fundul gol . La fel de dificil este sa te comporti intr-o societate cu multi oameni in genunchi. Trebuie sa ai un caracter tare , sa nu arati teama si sa fii pregatit oricand sa te iei la tranta cu oricine, caci altfel fostele bipede te simt si sar in haita pe tine .
Oricum exista si avantaje . Stand in picioare poti sa vezi si sa intelegi rasaritul sau apusul soarelui , poti sa respiri un aer curat fara mirosuri de pe sub cozi , poti sa te uiti in oglinda in ochii tai si chiar daca ai stomacul gol si mergi cu o masina vai de ea, poti sa dormi linistit .Poti sa deschizi usa fara sa te uiti pe vizor , sa nu iti fie frica ca cineva inregistreaza ce vorbesti si in general poti sa simti toate avantajele unei vieti bipede .
Am stat de multe ori sa ma gandesc daca pozitia bipeda ma face superior in fata celor care stau in genunchi si foarte pragmatic trebuie sa recunosc ca nu ai cum sa fii superior atat timp cat faci parte dintr-o minoritate sau cand cei cu care te compari muncesc mai putin ca tine dar o duc mai bine . Comparand portofelele, pozitia bipeda este inferioara celei patrupede .
Tot de aici de sus poti avea o privire de ansamblu asupra organizarii celor care stau in genunchi , o organizare de tip haita care respecta toate regulile din salbaticie . Poti sa te amuzi cand te intalnesti cu cate un patruped moral si il vezi cum se zbate  sa dovedeasca ca este masculul alfa, iar cand intra in peisaj adevaratul lider de haita nu mai stie pe unde sa se ascunda . La fel de amuzant, dar trist este sa vezi cum cineva arunca ceva de mancare inspre cei care stau in genunchi si acestia stau cuminti ca intai sa infulece patrupedul alfa si apoi ei sa se bata ca lupii pe ce ramane . De speriat este modul cainesc in care patrupedele morale isi apara stapanii cu o inversunare feroce si cu spume pe la coltul gurii chiar daca stapanul i-a tinut infometati si i-a batut . Aceasta dragoste neconditionata fata de stapan cred ca este cel mai grav aspect al indobitocirii cauzate de renuntarea la pozitia bipeda.
Trebuie sa recunoastem ca tentatiile de a te pune in genunchi sunt foarte mari si ar trebui sa fiu ipocrit sa nu recunosc ca am fost curios sa vad pe ce se bat patrupezii morali dar … la naiba…nu ma tine stomacul sa mananc de pe jos si nu cred ca as putea sa ma adaptez de buna voie la pozitia in genunchi .
Aceasta involutie inspre subspecia in genunchi este realizarea politicienilor romani care au reusit sa defecteze cursul darwinian si in douazeci de ani sa anuleze zeci de mii de ani de evolutie .
Idealist cum sunt sper ca intr-o buna zi sa dispara acesti oameni care se trezesc dimineata in padocul conjugal si ies in societate ca sa stea in genunchi si sa dea din coada in fata stapanului care de multe ori nici nu apreciaza atasamentul patrupedului moral, ba mai mult, cand i se pare ca e prea agitat il sterilizeaza .
Inchei cu cateva intrebari retorice pentru cei care stau in genunchi . Va amintiti de vremea cand va invatau bunicii si parintii despre valorile morale si despre igiena orala ? Va amintiti de vremea cand ati invatat sa va spalati pe dinti in fata oglinzii ? Nu ati observat ca acum din genunchi nu mai puteti sa va uitati in oglinda decat daca daca aplecati capul pe o parte ? Oare pentru asta au mers bunicii nostri pe front , anticomunistii in puscarii si au murit oameni la revolutie ?

Iosub Robert




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *