INSTITUTE PARTICULARE DE ALTĂDATĂ (II)

logo muzeu

Arhivele nemțene consemnează că în 1859 existau în urbea Piatra trei pensionate particulare: unul de băieți – Javorschi – și două de fete – Leo Frici (cu 6 eleve) și Diaconul N. Ionescu. În același context, documentele și publicistica vremii consemnează un număr de 7 asemenea forme de educație școlară, pe care le vom aminti în rândurile care urmează, toate ființând în așezarea reședință de județ.

Continuăm în cele ce urmează prezentarea celor amintite anterior.

Institutul primar și secundar de fete ”Cultura”. În urmă cu peste 130 de ani, a luat ființă și un institut particular de fete, primar și secundar, cu internat, intitulat ”Cultura”, sub direcția doamnei Ivanovici, sora avocatului Lazu. Această instituție de învățământ funcționa în casele foste ale Dnei Maria Albu, pe str. Ștefan cel Mare. Pe la 1888-1889 directoare a acestui institut era Dna Elisa Udrischi, absolventă a Școlii secundare și a Conservatorului din Dresda, iar directoare internatului era Dra Gabriela Bitrou, absolventă de școală secundară din Austria.

Cât privește corpul didactic, acesta era format din următorii slujitori de școală: Gr. Sinescu – absolvent al Facultății de Științe din București; Er. Istrati – licențiat al Școlii Normale Superioare din Iași; V. Văleanu – absolvent al Facultății de Drept din Iași; N. Jurawschi – absolvent al Universității din Viena; I. Negre; Er. Zaharia – licențiat al Facultății de Drept din Iași (care l-a înlocuit pe I. Negre, care s-a permutat din Piatra); Dna Aneta Teodorescu – absolventă a Școlii Centrale din Iași; Dna Selma Hobisch – absolventă a Conservatorului de Muzică din Germania; Dra Profira Meleca – absolventă a Școlii Centrale din Iași.

Pe lângă aceștia, conform documentelor sunt consemnați încă trei institutori publici: I. Mancaș; D. Neculau și Anania V. Moldovanu. Se mai cunoaște că la sfârșitul anului școlar elevele dădeau un examen în fața unei comisii alcătuite din profesorii gimnaziului și prezidate de director. Nu deținem informații referitoare la încetarea activității acestei școli.

Institutul Valentina Focșa – Eugenia Popovici. Față de celelalte instituții școlare amintite, în descrierea acestuia beneficiem de informații în baza arhivei păstrate în bună conservare, față de celelalte care s-au consemnat în principal din ”amintirea” unor personalități din Piatra-Neamț (D. Hogea, Ermil Isecescu etc.)

Așadar, pe la 1910 nu exista altă școală secundară decât Liceul de Băieți ”Petru Rareș”. Se spune că fetele învățau acasă cu meditatori și apoi dădeau examene particulare la liceu. Pentru a șterge această lacună a învățământului pietrean și nu numai, din inițiativa doamnelor Eugenia Popovici, licențiată în Litere și Valentina Focșa, licențiată în Matematici, s-a înființat în toamna anului 1910 (septembrie) un curs preparator de fete pentru clasa a III a secundară, autorizat de Ministerul Instrucțiunii. Cea dintâi preda partea literară, cealaltă partea științifică.

Constatându-se după un an de funcționare că acest curs a fost de un real folos pentru elevele înscrise, profesoarele conducătoare au cerut ministerului amintit, în anul următor, 1911-1912, să aprobe transformarea din curs preparator într-o școală particulară. Cererea a fost aprobată și astfel a luat naștere școala secundară particulară de fete Valentina Focșa – Eugenia Popovici, funcționând în acel an doar cu două clase, a I a și a IV a și completându-și corpul didactic cu profesori la toate obiectele.

Este piatra de temelie a viitorului și prestigiosului gimnaziu, liceu și în sfârșit ”Colegiul Național Calistrat Hogaș” din Piatra-Neamț, cu faimă locală, regională, națională și internațională prin reputația profesorilor și elevilor, de-a lungul celor 105 ani de existență, prin obținerea unor rezultate de excepție în procesul de învățământ, alături de alte școli etalon din această parte de țară: Colegiul Național Petru Rareș din Piatra-Neamț și Colegiul Național Roman Vodă din Roman.

Conchidem că este singura școală particulară din peisajul nemțean care a rezistat și s-a transformat odată cu trecerea timpului în cei peste 100 de ani de existență.

Școala comercială elementară particulară Michel și Rebeca Iuster. Ultima școală particulară, în ordine cronologică, înființată în anul 1914 la inițiativa dr. H. Wolfshaut, directorul școlii primare israelito-române din str. Sf. Gheorghe (Tăchel Corbu) funcționa în localul acesteia.

Din anul 1916 prin stăruința dr. Wolfshaut și Solomon Drimmer, cunoscutul filantrop evreu Michel Iuster a cumpărat de la moștenitorii defunctului Mihai Adamescu localul de lângă Școala profesională de fete, pe strada Ștefan cel Mare, pe care l-a dăruit apoi comunității evreiești pentru această școală.

Conducerea școlii avea doi directori: unul de studii prin profesorul Ermil Istrati și celălalt administrativ prin dr. Wolfshaut, între anii 1914-1918. După ce din anul Marii Uniri – 1918 – s-a introdus programul școlar în limba germană și ebraică, din 1924 au început să frecventeze și fete, transformându-se în cele din urmă în școală de fete. De la 1918 și până în anul 1928, când această unitate școlară s-a desființat, director de studii a fost prof. I Filip, iar director administrativ dl. Aron Barid. Se consemnează în arhive că în zilele naționale se dădeau serbări școlare reușite, partea artistică fiind organizată de institutorul I. Radu.

Prof. Gheorghe Radu




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *