Constructii din vremea domnitorului Stefan cel Mare se naruie incet, dar sigur. Zidurile de piatră, prevăzute cu metereze şi contraforturi la exterior, turnul-clopotniţă de la intrare si fostele chilii ale Manastirii Tazlau pierd lupta cu timpul. Zi de zi, saptamana de saptamana, luna de luna, an de an, cade cate o piatra si nimeni nu se uita, nu vede, nu aude zgomotul unei istorii care piere. De 10 ani, istoricii tot trag semnale de alarma si cer bani pentru salvarea monumentului de clasa A. Biserica cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” de la Tazlău este una dintre cele mai monumentale ctitorii ale lui Ştefan cel Mare, iar deocamdata aceasta s-a pastrat, insa tot ce o inconjoara se naruie. Conducerea Directie de Cultura si Patrimoniu Neamt sustine ca a facut numeroase demersuri pentru salvarea ansamblului, insa singurii bani alocati in ultimii 10 ani, au fost pentru proiectul de conservare, adica hartogaraie. Pentru a reabilita, restaura si conserva anexele stefaniene ale manastirii ar fi nevoie de cateva sute de mii de euro si includerea monumentului in planul national de restaurare. Asta inseamna alt munte de hartii si mult timp scurs pentru birocratie, in timp ce de monument se alege praful.
Primul document care menţionează despre această mănăstire este datat din 30 oct. 1458, când Ştefan cel Mare, la rugămintea egumenului Mănăstirii Bistriţa, Eustatie, întareşte hotarele braniştei acelei mănăstiri, care ajungea până la dealul „Pintenul”, unde zice documentul: „braniştea Mănăstirii Bistriţa se împreună cu braniştea Mănăstirii Tazlău până la Răchitiş”. Lucrările la construcţia bisericii cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” au început la 4 iulie 1496, construcţia fiind încheiată la 8 noiembrie 1497, după cum se consemnează în pisania aşezată în dreapta uşii de la intrare în pronaos.
„Io Ştefan Voievod cu mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a înălţat acest hram întru numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi cinstitei ei Naşteri, ca să fie întru rugă sieşi şi doamnei sale Maria şi a fiilor lui Alexandru şi Bogdan; care a început a se zidi la anul 7004 (1496) luna lui iulie 4 şi s-a săvârşit la anul 7005 (1497) iar al domniei lui al 41-lea curgător, luna noiembrie 8”