Politica versus statul paralel

Pentru prima oară în istoria politicii din România asistăm la o luptă a unui partid politic cu statul paralel. Opoziția, în cazul de față PNL, este doar un spectator care încearcă să înțeleagă ce se întâmplă, dar nu pricepe.

Surprinzător este faptul că din nou PSD își ia una în plex de la statul paralel, semn că nu a învățat absolut nimic și nu a înțeles pe deplin ce i s-a întâmplat când a pierdut între două tururi de scrutin electoral postul de președinte al României.

Ce vedem acum cu toții în spațiul public nu este nici o implozie naturală în PSD, nici o luptă pentru putere, ci o lucrare făcută profesionist pentru multiplicarea polilor de putere. Niște băieți cu experiență au exploatat modul de a conduce cu mâna de fier a lui Dragnea și a echipei lui de bază și a instigat restul social democraților din eșalonul doi împotriva acestui tip de exprimare a liderului PSD, inducând ideea de autocrație internă și guvernamentală.

Din păcate, PSD-ul și conducerea acestuia nu au înțeles ce se întâmplă, deși dușul rece de la episodul Ponta ar fi trebuit să-i trezească. Au tratat cu superficialitate, au subevaluat puterea statului paralel și au ignorat cu totul atacurile extrem de eficiente și cu ține precise: dezbinare prin intoxicare, instigare și presiune. Din păcate, din comportamentul expus public de PSD se pare că nici această imixtiune profesionist realizată în partid nu a reușit să trezească lumea la realitate, deși în ieșirile publice, Dragnea, liderul PSD, a spus ceva despre presiunile din exterior, instituții care vor anumite lucruri, dar a dus totul înspre apropouri la DNA sau servicii.

Din punctul nostru de vedere, situația sta altfel. În România, prin modul de a conduce partidul și guvernarea, Dragnea a creat un singur pol de putere, lucru de neconceput de statul paralel condus nu de servicii sau de DNA cum s-ar crede, ci de oamenii sau grupurile de interese cu interese financiare majore. Totul se învârte strict în jurul banilor și al resurselor. Un procuror sau un șef din servicii corupt nu poate fi decât instrumentul. Atunci când într-o țară se formează un singur pol de putere politică, viața statului paralel își dublează costurile și își reduce veniturile. Instituțiile financiare nu mai fac ce vor, instituțiile de forță, de asemenea, grupurile de interese nu mai pot negocia nimic și instrumentele de presiune asupra politicului dispar.

Pentru cei care nu au înțeles, explicăm mai clar. Când ai mai mulți poli de putere, mergi și negociezi cu fiecare, pe model balama, ca să îți atingi scopurile, amenințând că dacă nu te ajuta te coalizezi cu dușmanul lui și înclini balanța. Exact cum fac partidele politice mici care obțin de 10 ori mai mult decât ar merita în urma votului. La fel și cei care mulg banii publici și resursele țării vor mai multi poli de putere ca să se alieze cu cel care oferă cele mai bune ”condiții”. Dacă este unul singur, treaba se complică. Trebuie să faci cum vrea polul de putere care deține monopolul decizional sau să nu faci deloc, lucruri de neacceptat pentru cei care au bani și care conduc cu adevarat o țară, indiferent că se cheamă România sau altfel. Acesta este adevăratul stat paralel cu care niciun partid din România nu poate lupta prin metode clasice și democratice pentru că toate partidele din Romania depind într-o oarecare măsură de resursele statului paralel.

Mai putem vorbi și de autosuficiența celor care ajung pe poziții de forță, autosuficiență care-i vulnerabilizează și îi face victime sigure a statului paralel.

Mai de mult, când se puneau bazele brain-storming-ului, savanții de la o importantă instituție de învățământ nu găseau o soluție pentru curățarea unei țevi foarte lungi de la o instalație. Pentru a găsi o rezolvare a problemei au cerut ajutorul tuturor angajaților și cunoscuților. Soluția a venit de la o femeie de serviciu care a propus să introducă în țeavă un animal mic cu un pămătuf legat de coadă. Morala acestei mici povești face diferența în România. Oamenii cu banii din statul paralel au capacitatea de a găsi soluții ingenioase prin colaborarea dintre ei. Credeți că politicienii din România, fie ei și de la guvernare, ar fi în stare să accepte că nu le știu pe toate și ar avea măcar timp sau chef să asculte ce are de spus o femeie de serviciu?

Ce soluții ar putea aplica PSD-ul pentru a instaura pacea cu statul paralel și pentru a reuși să guverneze? Aceasta este o întrebare cu un răspuns atât de simplu încât majoritatea politicienilor nu îl vor înțelege. Statul paralel este susținut de bani și pârghii instituționale. Un partid este susținut doar de simpatia populară. Aici trebuie să lucreze un partid și trebuie în permanență să se bazeze pe un stoc din ce în ce mai mare de simpatie populară, iar ca să aduni această simpatie, totul e extraordinar de simplu: smerenie, interacțiune cu oamenii ca în campania electorală și promovarea fără pupincurisme doar a realizărilor.

Desigur, soluțiile simple și oamenii simpli nu intră în vizorul niciunei guvernări din România pentru că pur și simplu avem clasa politică pe care o merităm. Deci războiul va continua cu victime de ambele tabere. Cel mai probabil vom vedea o debarcare a șefei DNA și un măcel în rândul liderilor politici cu putere de decizie care vor merge la aceleași pușcării unde au intrat pe rând toți invincibilii și intangibilii României, începând cu Năstase și terminând cu Vântu.

În Romania politicienii vin cu o expresie ruptă de realitate: ”Nimeni nu e mai presus de lege”. Expresia ancorată în realitate ar fi la ora actuală ”Nimeni nu e mai presus de statul paralel”.

Iosub Robert