Sfântul Spiridon

12-12-sf_ier_spiridon

Sfântul Spiridon era de loc din insula Cipru. S-a născut către anul 268 d.Hr. într-un mic sat numit Askia, situat la opt kilometri nord de Trimitunda, aproape de Sa­la­mina, pe atunci capitala Ciprului.
Îl caracterizau simplitatea în purtări şi smerenia, ocupaţia sa fiind păstoritul oilor. Sfântul s-a însurat şi a avut o fată, Irina. Sozomen, în a sa „Istoria bisericească” (Cartea a II-a, cap. 11), mărturiseşte despre modestia şi intransigenţa sfântului. „Deşi a fost căsătorit, nu a fost din acest motiv şi deficitar în realizări spirituale”. După moartea soţiei a fost înscăunat ca episcop al Trimitundei, cetate pe care a păstorit-o până în anul 348, când s-a mutat la cele veşnice, fiind îngropat în Biserica „Sfinţilor Apostoli” din Trimitunda. Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor, minunile sale continuând peste veacuri, până în zilele noastre.

Numele său provine de la cuvântul „spiris”, care în limba greacă înseamnă „coşuleţ”, ca urmare a scufiei pe care o purta, din smerenie, în locul mitrei episcopale. De altfel, conform „Erminiei” lui Dionisie din Furna, Sfântul Spiridon urmează a fi reprezentat ca un „bătrân, cu barba lungă şînţepoşatăţ, despicată şpuţinţ în două şi purtând scufie”.

În prezent, sfintele moaşte ale ierarhului Spiridon se află într-o biserică din insula Corfu, aflată la 100 de metri de mitropolie, unde se găsesc moaştele Sfintei Împărătese Teodora. Localnicii îl cinstesc pe sfântul lor protector prin patru procesiuni anuale, comemorând izbăvirea de foamete (1550), de o epidemie (1630), de ciumă (1673) şi de asediul turcesc (în 1716). Aceste procesiuni corespund evenimentelor menţionate în Sâmbăta Mare, în Duminica Floriilor, în prima duminică din luna noiembrie şi pe 11 august.

Cunoscut şi ca sfântul „călător”, în preajma sărbătoririi sale, arhiereul Spiridon dispare cu trupul din raclă, iar când revine, corpul său este cald şi prăfuit, iar încălţările, tocite şi purtate, după cum arată şi iarba, şi pământul de pe tălpi.

În timpul procesiunilor religioase, Sfântul Spiridon este purtat în raclă stând în picioare, în timp ce credincioşii cântă: „Bucură-te, că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup săvârşeşte astăzi minuni; Bucură-te, că încălţămintele tale
slujesc drept dovadă”.

Sfântul Spiridon este considerat în tradiția populară patronul cizmarilor, cojocarilor şi olarilor, care-l cinstesc prin petreceri şi prin voie bună, fără excese bahice.
De asemenea, credincioșii se roagă la Sfântul Spiridon pentru sănătatea întregii familii și pentru spor în casă.
Se spune că în ziua praznicului nu se prestează munci în gospodărie: nu se coase, nu se spală rufe şi gospodinele nu face curăţenie, iar în mediul rural nu se înjugă vitele pentru că este rău de pagubă.




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *