SIMION MEHEDINŢI DESPRE URBEA PIATRA NEAMŢ

logo

Aşezarea de la poalele Pietricicăi, datorită poziţiei geografice şi frumuseţii cadrului natural, a atras din totdeauna paşii unor mari personalităţi, ai vieţii ştiinţifice şi culturale româneşti.

Printre aceste personalităţi se numără şi geograful Simion Mehedinţi (1869-1962), născut la Soveja, judeţul Vrancea, fapt pentru care semna cu pseudonimul literar „Soveja”. Cel care a fost în repetate rânduri parlamentar, o dată ministru al Instrucţiunii Publice, profesor de geografie la Universitatea din Bucureşti, începătorul şi primul îndrumător al studiilor geografice după metodele lui Ritter, Humbold şi alţii, la noi în ţară, creatori de numeroase manuale de geografie şi mai multe lucrări de îndrumare a tineretului, lucrări de etnografie despre România a vizitat aşezarea de pe Bistriţa, în anul 1924, localitate care l-a impresionat în mod deosebit.

Fostul academician îşi începea dizertaţia publicată despre malul stâng al Bistriţei, aşa cum rezultă din lucrarea „Oraşele României”, Bucureşti, 1925, pag.211-214. Prin a spune că, oraşul”are îmbinat în el ceva din importanţa economică a Ploieştilor şi din frumuseţea naturală a Braşovului.

Din întreg ţinutul Moldovei, e oraşul cu împrejurimile imediate cele mai pitoreşti”. Oricum îl impresionează din primul moment natura înconjurătoare aşa încât „Muntele îi formează cadrul; dintr-o parte, spre apus, mohorâta Cernegura (e vorba de vârful Cernegura- n.n.) numai păduri, dinspre răsărit Cozla şi Pietricica. Către Nord drumul aşezat al Bistriţei, farmecul oraşului, deschide zarea până-n inima Carpaţilor. Din grădiniţa publică numai brazi, priveşti fără să te saturi Ceahlăul mândru străjer al Moldovei. Înspre miazăzi muntele e retezat deodată ca de un paloş uriaş. Poarta larg deschisă a Bistriţei deschide orizontul spre belşugul ogoarelor azvârlite pe prispa lată care întovărăşeşte apa către Buhuş şi Bacău”.

I se pare foarte „poznaş” pârâul Cuiejd. Iată cum prezintă cel care „a făcut legea eforiilor şcolare”, apa care”taie”oraşul în două:”Dacă numai Bistriţa ar curge prin oraş, acesta nu s-ar deosebi la înfăţişare, de Câmpulung. Casele ar fi aşezate între munte şi apă în şir, kilometri întregi, fără nici o variaţie.

Planul îl schimbă poznaşul Cuiejdul. Deşi vara abia curge ca un firicel de apă, printre bolovănişul cărat în albia-i largă cât şi a Bistriţei. Ferească Dumnezeu când se mânie. Atâta năvală de apă ce aduce atâta zgomot infernal, ce stârneşte rostogolind pietrişul, încât socoţi că e sfârşitul lumii.

Împotriva Bistriţei , mai în vârstă, mai cuminţită şi aşezată,nu s-au luat aşa măsuri de pază ca împotriva acestui pârâu cu toane, care abia acum îţi udă piciorul până la gleznă, acum, tulbure şi mânios ai crede că vrea să înnece întreg oraşul”.

Profund impresionat şi fermecat rămâne în continuare redactorul foii destinate culturii plugarilor intitulată”Duminica Poporului”, de felul cum este aşezat oraşul şi cum se prezintă în faţa lui cel care îl vizitează pentru prima dată:”Prin valea lui, oraşul e ca o stea cu trei raze. Undele sălbatice cu vremea au despărţit din Cozla un pinten de munte, izolat ca o piramidă. E Pietricica, care poate fi urcată numai dinspre coasta slab înclinată, pe la spatele oraşului; înspre Bistriţa are păretele drept, coastă ruptă, cu clin de păduri, puse unele peste altele, ca şi pietrele dintr-un zid. În piaţă, câteva lumânări de seu ardeau pe la ferestrele caselor mari, iar în centru era atârnată o pânză pe care erau desenate două femei ce-şi dădeau mâna, simbolizând unirea”.

Oraşul de la poalele Cozlăi şi Pietricicăi va deveni în anul 1888 oraş balnear, datorită descoperirii izvoarelor de ape minerale de pe muntele Cozla. Primăria face cunoscută aceasta prin afişe puse în locurile publice. „După invenţiunea făcută de noi, Direcţia Generală a căilor ferate ale statului, precum comunică domnul ministru de interne prin ordinul nr.13739, consideră această comună ca localitate balneară, se publică spre cunoştinţă generală. 1889, iulie 17″. Numărul turiştilor care vizitau urbea noastră a crescut simţitor, în special în urma reducerii tarifului pe CFR cu 50 la sută, fapt care determină primăria să ia o serie de măsuri: extinderea, prin cumpărarea de noi terenuri a grădinii publice, angajarea muzicii regimentului 15 Războieni, pentru a cânta în grădina publică în zilele de duminică, înfrumuseţarea oraşului, etc.

Pitorescul oraş de pe valea Bistriţei, prin monumentele istorice pe care le are a însemnat întotdeauna un punct pe harta excursiilor turistice şi de studii organizate de elevi, studenţi, cadre didactice. În 1900, profesorul universitar Gr. Tocilescu, făcea împreună cu aproximativ 80 de studenţi o excursie de studii arheologice şi istorice la Piatra Neamţ. Cu acelaşi scop istorico – ştiinţific se vor efectua în fiecare an numeroase excursii; dintre acestea amintim: pe cea din 1910 a elevilor de la Liceul Naţional din Iaşi, pe aceea din 1911 făcută de Asociaţia Învăţătorilor Români din Câmpulung.

Cei care vizitau reşedinţa judeţului Neamţ aveau cuvinte de mulţumire despre meleagurile pietrene. „Tocmai în desfăşurare de puteri naturală stă tot farmecul oraşului. Cer – Negura e umbra pădurii, Pietricica e straja, iar Cozla podoaba. Pe acest din urmă, un primar mai energic, cu multă tragere de inimă, a tăiat drumuri în serpentine, a oprit în loc alunecarea straturilor hleioase, prin plantaţiuni de mesteacăn şi brazi, creând un frumos parc şi un loc de îndemn la mişcare pentru paşnicii cetăţeni (e vorba de primarul Nicu Albu – n.n.)”, spunea ilustrul geograf.

Prof. Gh. RADU

Post-ul SIMION MEHEDINŢI DESPRE URBEA PIATRA NEAMŢ apare prima dată în Ziar Piatra-Neamt.




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *