Săbăoani, 1768: jumătate de leu de casă și o cercetare a boierilor
În 1768, mai mulți săteni din Săbăoani s-au adresat domniei pentru o obligație care le apăsa gospodăriile. Ei cereau să nu li se pretindă mai mult de jumătate de leu de casă, invocând un obicei mai vechi.
Satul se afla pe moșia Mănăstirii Secu. Suma cerută în jalbă privea boierescul datorat stăpânului moșiei; documentul nu o prezintă drept totalul tuturor dărilor unei familii.
Petenții își susțineau cererea spunând că erau oameni veniți din afară, numiți în act „ungureni”. Vechimea așezării lor devenea astfel esențială pentru felul în care urma să fie judecată solicitarea.
O comisie de boieri a cercetat situația. Răspunsul ei a fost că oamenii nu erau nou-veniți: comunitatea era așezată acolo din vremea în care moșia intrase în stăpânirea mănăstirii.
Argumentul pe care se sprijinea cererea nu a fost, așadar, confirmat de cercetare. Schimbul de acte păstrează atât vocea sătenilor, preocupați de cât aveau de plătit, cât și felul în care autoritățile verificau o asemenea pretenție.
