Doctorul Epifanie Cozărescu – colaborator al Muzeului de Istorie din Roman

By admin On apr. 8, 2017

Doctorul Epifanie Cozărescu (1914 – 2010) a fost o figură emblematică a vieţii medicale şi culturale romaşcane. A fost recunoscut drept unul dintre creatori români de colecţii şi muzee de istoria medicinei si farmaciei.
Bucovinean de origine, Epifanie Cozărescu s-a născut într-o zi cu rezonanță istorică deosebită, la 24 ianuarie 1914. Formarea sa intelectuală a început de timpuriu, cultivându-și înclinaţia către studierea istoriei. A parcurs perioade zbuciumate din istoria românească a secolului XX, viața sa fiind marcată de cele două războaie mondiale. Pregătirea universitară, în domeniul medicinei a făcut-o la Facultatea de

Medicină din Iaşi. În ultimii doi ani de facultate, Cozărescu a fost angajat în diverse secţii medicale, folositoare ca practică, dar și pentru a avea mijloacele de întreţinere necesare continuării studiilor.

În 1941 obține diploma de doctor în ştiinţe medicale, cu teza intitulată „Leziunile medulare şi rănile de coloană vertebrală”. După susţinerea tezei, Epifanie Cozărescu a absolvit un „curs scurt de război”, de două luni, la Şcoala Medico-Militară din Bucureşti și devine apoi medic de plasă.. A fost repartizat la Cubei (Sudul Basarabiei) şi Săveni (la Dorohoi, j. Botoşani) în combaterea epidemiei de tifos exantematic. În 1944 a fost mobilizat pe frontul din Moldova, la un regiment de artilerie. A fost un episod dramatic al vieţii sale, întrucât a fost luat prizonier şi cu greu a reuşit să scape.[1] De altfel, povestea adeseori, din experiența sa în timpul războiului, lucrurile trăite la intensitate maximă și cu o luciditate extraordinară.

Foto. medic slt. Epifanie Cozărescu întors din prizonierat, 30 septembrie 1944, la Turnu Măgurele (arhiva personală a dr. E. Cozărescu)

După război, când lucrurile păreau să se așeze pe un făgaș al normalității, a intervenit o altă situaţie problematică. Schimbarea regimului şi persecuţiile asupra exponenţilor fostului regim au avut drept consecinţă un nou curs al existenţei doctorului Cozărescu, el optând pentru valorile familiale.

Aşa a devenit Epifanie Cozărescu romaşcan, prin adopţie, într-o perioadă istorică zbuciumată, el ajungând la Roman cu domiciliu forţat în anul 1949 şi fără drept de reîncadrare în muncă. În timp s-a redresat şi și-a construit o reputaţie solidă în oraş. A izbutit, după doi ani, să fie încadrat la o circă sanitară în apropierea oraşului şi după încă un an ajunge la Policlinica din Roman. Este angajat apoi în secţia de boli interne a Spitalului „Precista Mare”, unde a lucrat până la pensionarea sa, în anul 1979. Între anii 1967 – 1968 a urmat cursuri postuniversitare în specializarea boli interne, la Institutul de Medicină şi Farmacie din Cluj. În aceeaşi perioadă urmează şi cursuri de specializare în istoria medicinei.S-a ataşat de oraşul adoptiv şi oamenii săi, datorită profesiei şi preocupărilor sale intelectuale. Timp de şase decenii s-a făcut cunoscut prin profesionalismul său, prin grija faţă de pacienţi şi calitatea actului medical. Memoria colectivă a romașcanilor păstreză amintirea medicului extrem de conștiincios, foarte promt în a răspunde la solicitarea oricărui pacient, la orice oră și cu o deosebită amabilitate și sensibilitate. Modestia ieșită din comun și firescul, naturalețea vorbei și a gestului l-au făcut apreciat şi iubit de foștii pacienți. Nu s-a limitat la a vindeca o boală, ci trata pacientul. Găsea întotdeauna un cuvânt de încurajare, care să aline suferințele fizice și să întărescă moralul celui aflat în suferință. În toată această perioadă, pe lângă profesie, a fost preocupat de istoria locală şi în special de viaţa medicală şi farmaceutică din Roman.

Cercetările făcute de doctorul Cozărescu la nivel local, completate apoi cu studiile în arhivele din ţară, au avut drept rezultat naşterea unei impresionante colecţii de iatroistorie. Această colecţie a fost cunoscută drept „Muzeul Spitalului Precista Mare” din Roman. Peste 200 de ani de asistenţă medicală şi farmaceutică se regăsesc în acestă colecţie. Evoluţia sa în timp nu a fost lipsită de greutăţi, deoarece, dincolo de volumul impresionant de muncă, au fost depăşite numeroase piedici administrative. În anii ’60 ai secolului trecut „Muzeul Spitalului” a fost amplasat într-o încăpere din turnul clopotniță al bisericii Precista Mare, fosta instituție care a patronat spitalul. Încă din perioada începuturilor, doctorul Cozărescu a fost apreciat și încurajat în strădaniile sale, pentru această operă originală, după cum el însuși mărturisea, de către profesorii Ioan Teștiban şi Nicolae Grigore Stețcu, de la Liceul Roman – Vodă din Roman şi de istoricul şi profesorul universitar Iulian Antonescu.

Foto: dr. Epifanie Cozărescu la Muzeul de Istorie Roman, 24 ianuarie 2009 (colecţia personală Vasile Danci Moroşanu)

Din 1973, când s-au împlinit 175 de ani de la fondarea instituției, ”muzeul spitalului” a fost mutat într-o ”lojă a portarului”, dezafectată, aflată lângă turn, beneficiind de două încăperi. În 1998 a intrat în clădirea spitalului vechi, într-o încăpere mai spațioasă de la parter, în partea dinspre nord – vest.[2] După trecerea clădirii spitalului Precista Mare în posesia Bisericii, dezafectarea în ceea ce privește utilizarea sa în scopul inițial, a dus la degradarea spațiului alocat ”muzeului spitalului”. Colecția a fost afectată de condițiile de microclimat, în special documentele și parțial intrumentarul medico – chirurgical. În plus, între anii 2007 – 2010 au fost date repetate spargeri, fiind sustrase medaliile din războiul pentru independență, unele tratate de medicină și au fost distruse o parte din documente. Aceste distrugeri l-au afectat pe dr. Cozărescu, dar l-au și întărit în eforturile sale de a găsi o soluție de salvare a valorosului patrimoniu de iatroistorie.

Încă din septembrie 2008, o dată cu amenajarea expoziției temporare ”210 ani de medicină la Roman”, în cadrul Muzeului de Istorie Roman, dr. Epifanie Cozărescu a venit cu propunerea de extindere a colaborării cu instituția noastră, pentru a se ocroti ceea ce cu deosebită modestie numea ”micul nostru muzeu” de iatroistorie. În calitate de fondator al colecției Societății de Istorie a Medicinei și Farmaciei din Roman a urmărit salvarea și valorificarea către un public cât mai larg a muncii sale de o viață, pusă în pericol de circumstanțele administrative nefavorabile. [3] La 24 ianuarie 2009, a fost sărbătorit la aniversarea a 95 de ani, în cadrul Muzeului de Istorie Roman, prilej cu care, având alături pe dr. Octav Clocotici a vorbit despre ”Momente din trecutul, prezentul și viitorul muzeului de istorie medicală al spitalului din Roman”, un adevărat semnal de alarmă către comunitate și oficialități, În februarie 2010, Societatea de Istorie a Medicinei şi Farmaciei din Roman şi doctorul Epifanie Cozărescu, în calitate de preşedinte de onoare a acesteia au donat colecţia de iatroistorie către Muzeul de Istorie din Roman. În donație se regăsesc documente diverse, administrative ori cu specific medical, diplome și lucrări de doctorat, rețete, fotografii, însemnări și obiecte personale ale medicilor romașcani, corespondență, tratate de medicină, instrumentar medico – chirurgical, truse din diferite specialități (O.R.L., oftalmologie, obstetrică – ginecologie, chirurgie), aparate pentru fizioterapie, pneumologie, electroterapie, dar și piese de uz farmaceutic, recipiente din lemn, ceramică, sticlă sau porțelan, mojare din metal și marmură, cântare de spițerie, fiole și cutii de medicamente. Acoperă astfel o paletă bogată de specialități, ilustrând deopotrivă evoluția vieții medicale și a celei farmaceutice romașcane. Importante pentru reconstituirea modului în care această colecția s-a format și a crescut în timp sunt caietele și dosarele cu însemnări ale doctorului Epifanie Cozarescu, ca și corespondența purtată de acesta în țară, cu foști colegi, prieteni sau urmași ai medicilor romașcani. O bună parte din aceste materiale se păstrează în cadrul aceleiaşi colecţii şi au fost folosite de dr. Cozărescu la întocmirea monografiei spitalului Precista Mare: E. Cozărescu, O. Clocotici, Istoricul spitalului municipal Precista Mare din Roman până la bicentenar, 1998, parțial și al vieții medico – farmaceutice romașcane, apărută la editura Știință și Tehnică, în anul 2001.

Dr. Epifanie Cozărescu a publicat numeroase articole de iatro-istorie romaşcană în presa centrală şi locală. A ţinut zeci de comunicări la reuniunile istorice şi medico-istorice pe ţară, regionale sau locale. Dintre participările doctorului Epifanie Cozarescu la activităţi culturale şi ştiinţifice organizate de Muzeul de Istorie Roman amintim aici câteva:

în cadrul simpozionului Muzeului de Istorie Roman din 27 octombrie 2000 „Minoritatea evreiască din Moldova” – dr. E. Cozărescu a prezentat „Contribuţii la istoricul spitalului israelit din Roman”
la sesiunea de comunicări a Muzeului de Istorie Roman din 30 martie 2001 „Repere arheologice şi istorice în zona Romanului” – dr. E Cozărescu a prezentat „Hanurile Romanului”
la simpozionul „Din istoria oraşului Roman: 611 ani de la prima atestare documentară” a Muzeului de Istorie Roman din 30 martie 2003 – dr. E Cozărescu şi dr. Octav Clocotici, „Doctor Vafrino Marini – deschizătorul drumului spre marea chirurgie la Roman (1864 – 1870)”
la simpozionul „Din istoria oraşului Roman: 612 ani de la prima atestare documentară” a Muzeului de Istorie Roman din 30 martie 2004 – dr. E. Cozărescu, „Dr. Epifanie Cozărescu participant la două comemorări ştefaniene: 1958 şi 2004 cu probleme rămase în discuţie”
la simpozionul „Din istoria oraşului Roman: 613 ani de la prima atestare documentară” a Muzeului de Istorie Roman din 30 martie 2005 – dr. Octav Clocotici, dr. E. Cozărescu , dr. Ioan Chereji şi preot M. Popovici, „Ultima perioadă grea din istoria spitalului Precista Mare din Roman”
la simpozionul „Din istoria oraşului Roman: 614 ani de la prima atestare documentară” a Muzeului de Istorie Roman din 30 martie 2006 – dr. Octav Clocotici şi dr. E. Cozărescu, „Dr. Rusu Romulus – eminent reprezentant al medicinei Romanului în a doua jumătate a secolului XX”
la simpozionul „Din istoria oraşului Roman: 616 ani de la prima atestare documentară” a Muzeului de Istorie Roman din 30 martie 2008 – dr. Octav Clocotici, dr. Epifanie Cozărescu, dr. Ioan Chereji şi farmacist Magdalena Avădanii, „Greutăţi şi realizări în construirea spitalului de 700 de paturi la Roman în anii 1970 – 1982
la simpozionul „Din istoria oraşului Roman: 617 ani de la prima atestare documentară” a Muzeului de Istorie Roman din 30 martie 2009 – dr. Epifanie Cozărescu, „Spitalul Precista Mare din Roman”

Iată că prin cele expuse mai sus se confirm că fost o prezență nelipsită la manifestările culturale și științifice organizate în cadrul Muzeului de Istorie Roman, dovedindu-se interesat de noutățile în domeniul istoriei și civilizației românești.

Pornind de la cele mai reprezentative piese și documente din colecția de iatroistorie, incluzând și alte două donații, făcute de compozitorul Radu Cozărescu[4], fiul doctorului, a fost realizată expoziția permanentă ”In memoriam dr. Epifanie Cozărescu” în cadrul Muzeului de Istorie Roman[5], în Casa dr. Fălcoianu (corpul B al muzeului nostru), respectând astfel ultima dorință a întemeietorului colecţiei. În prezent și Societatea de Istorie a Medicinei și Farmaciei din Roman poartă numele doctorului Epifanie Cozărescu, ca o recunoaștere a valorii contribuției sale în domeniul iatroistoriei.

Anexa: adresa trimisă de dr. Epifanie Cozărescu către specialiștii Muzeului de Istorie Roman, încă din 2008, cu dorința de a salva de la distrugere colecția de iatro – istorie a cărei fondator era

[1] Epifanie Cozarescu, „Paramedicalia”, Editura pentru Ştiinţă, Bucureşti, 2007, p. 295

[2] E. Cozărescu, O. Clocotici, ”Istoricul spitalului municipal Precista Mare din Roman până la bicentenar, 1998, parțial și al vieții medico – farmaceutice romașcane”, ed. Știință și Tehnică, 2001, p. 221

[3] ne referim aici la contextul ultimilor ani, când edificiul spitalului vechi a fost retrocedat, colecția fiind adăpostită în aceeași locație, însă în condiții necorespunzătoare de microclimat, fiind supusă și unor distrugeri intenționate repetate (spargeri, furturi) și la interesele divergente, de risipire a acestui valoros patrimoniu

[4] cele două donații cuprind obiecte personale ale dr. Cozarescu, dar menționăm aici că s-a adăugat recent o altă donație făcută de Radu Cozarescu către Muzeul de Istorie din Roman, în decembrie 2010, respectiv arhiva personală a doctorului Epifanie Cozarescu

[5] expoziția a fost vernisată la 18 mai 2010, în cadrul primei ediții a Zilelor municipiului Roman

autor: muzeograf Relu Butnariu