Expoziția retrospectivă – IULIA HĂLĂUCESCU – la Muzeul de Artă din Roman

Începând cu data de 28 iulie la Muzeul de Artă din Roman s-a deschis, în colaborare cu Muzeul de Artă din Piatra-Neamț, o expoziție retrospectivă dedicată „doamnei acuarelei românești”: Iulia Hălăucescu.
Anul acesta se împlinesc 10 ani de la trecerea la cele veșnice a pictoriței, care a lăsat o bogată moștenire artistică, ce se regăsește în colecții muzeale sau particulare din țară și străinătate. Lucrările expuse surprind o parte din etapele creației Iuliei Hălăucescu, pornind de la pictură, desen și în special acuarelă, cu teme diverse, de la peisaje la portrete sau flori. Lucrările din colecțiile celor două muzee de artă, din Piatra Neamț și Roman, fac parte din ciclurile Evocări la opera lui Lucian Blaga, Structuri florale, Ziduri vechi românești sau interpretări grafice la volumul De la ”Cetatea Eternă” la zidul chinezesc, autor Valentin Ciucă.

Iulia Hălăucescu (Verşescu) s-a născut pe 31 martie 1924, în comuna Tarcău, din judeţul Neamţ, într-o familie cu vechi tradiţii preoţeşti. Studiile le-a făcut la Şcoala primară şi Liceul teoretic de fete (astăzi Colegiul Naţional Calistrat Hogaş) din Piatra-Neamţ.
Din 1943 a frecventat cursurile Facultăţii de Filozofie Bucureşti, pe care le-a absolvit în 1948, cu specializarea în estetică. În timpul studiilor a participat la orele libere de desen şi pictură ale lui R. Schweitzer-Cumpăna. La îndemnul artistului Corneliu Baba, în 1949 s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din Iaşi, iar după desfiinţarea Academiei şi-a continuat studiile la Institutul Nicolae Grigorescu din Bucureşti, cu profesorii Ion Marsic şi Samuel Mutzner. Pe 10 octombrie 1944, la vârsta de 20 de ani, s-a căsatorit cu ofiţerul de geniu Lucian Petronius Hălăucescu.
După ce a fost retras din armată de către comunişti, acesta s-a impus ca unul dintre remarcabilii muzeografi de artă din Piatra Neamţ. Totodată, el a fost comisarul multora dintre expoziţiile semnate Iulia Hălăucescu. La initiativa sa și cu sprijinul altor patru membrii fondatori s-a înființat si format colecția Muzeului de Artă din Piatra Neamț. La îndemnul Iuliei Halaucescu, s-au transferat de la UAP lucrările ce au constituit nucleul colecției, iar la 16 februarie 1963 a luat ființă Muzeul de Artă din Piatra Neamț.
A deschis peste 60 de expoziții personale în țară și străinătate, dintre care patru mari restrospective, ultima în 2001 la București – la Parlamentul României, în Sala Brâncuşi. A participat la peste 30 de expoziții retrospective organizate de Ministerul Culturii.

Pe lângă tablourile prezente în galeriile de artă, Iulia Hălăucescu a realizat lucrări de artă monumentală, pictură murală, grafică şi mozaic în marmură colorată, tapiserii monumentale. Este autoarea unor studii de restaurare ale Mănăstirii Bistriţa, Schitului Ciritei, a Caselor Semaca şi Paharnicului şi a monumentelor istorice din Piatra Neamţ. Artista a realizat proiecte pentru vechea stemă a judeţului Neamt – adoptată, precum şi actualele steme ale municipiului Piatra Neamţ şi a judeţului Neamţ, realizate pe baza unei documentări istoric-heraldiacă şi literatură. Pentru întreaga activitate artistică, a primit numeroase distincţii, precum Diploma de Onoare acordată de către International Biographical Center – Cambridge din Anglia şi premiul pentru întreaga carieră din secolul XXI, acordat de The American Biographical Institute.

La începutul carierei artistice, Iulia Hălăucescu a pendulat între ulei şi acuarelă, cei doi poli de atracţie, oprindu-se asupra ultimei, dar a realizat şi lucrări de artă monumentală: zgrafitto, mozaic, tapiserii monumentale, pictură murală sau tehnici mixte, constanta fiind grafica, practicată pe toată durata carierei, ca o anticameră pentru toate tehnicile, după binecunoscutul text biblic, adaptat la artă, ca un adevăr aproape axiomatic: dacă desen nu e, nimic nu e în artă. Instinctul însă îi şopteşte că locul ei e pe tărâmul acuarelei, tehnică bătrână dar cu resurse inepuizabile, ce se potrivea perfect spiritului ei artistic, lucru recunoscut însăşi de artistă: pasiunea mea rămâne acuarela. Intrând în acest regat, Iulia Hălăucescu nu s-a statornicit într-o urmare fidelă şi cuminte a cărărilor bătute de predecesorii ei, deşi au fost critici de artă care au încercat să o apropie de anumiţi artişti, grupuri sau şcoli de acuarelă, în ceea ce priveşte arta contururilor, a decupajului spaţial, colorismul, relaţia monumental-liric sau figurativ-decorativ, însă toţi au fost unanimi în a-i constata sinteza originală pe care o izbuteşte acuarela sa.

Originalitatea lucrărilor Iuliei Hălăucescu constă în faptul că și-a gândit și structurat opera în cicluri, dintre care amintim: Ape și munți, Legende de pe valea Bistriței, Evocări la opera lui Lucian Blaga, Evocări la catrenele lui Omar Khayyam, Note de călătorie, Structuri florale, Ziduri vechi românești.

Doamna acuarelei româneşti, cum era supranumită de criticii de artă (Valentin Ciucă),  a murit pe 18 decembrie 2007, la vârsta de 83 de ani.

Expoziția va fi deschisă publicului până pe 31 august 2017.

Muzeograf Mihaela Ciobanu