Episcopul Melchisedec Ștefănescu, comemorat la Roman

Luni, 15 februarie, s-au împlinit 193 de ani de la nașterea Episcopului Melchisedec Ștefănescu. În prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Ioachim, „părintele autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române şi părintele orfanilor“ a fost comemorat, conform doxologia.ro.

Melchisedec Ștefănescu (Mihail, pe nume de mirean, n. 15 februarie 1823, Gârcina, județul Neamț — d. 16 mai 1892, Roman, Neamț) a fost un episcop și istoric român, politician, membru titular (1870) al Academiei Române.

Originar din comuna Gârcina, județul Neamt, tânărul Mihail – după numele de botez – era cel dintâi născut din cei unsprezece copii ai preotului Petrache și ai prezbiterei Anastasia Ștefănescu. Tatăl său a fost un bun preot și un adevarat slujitor al Bisericii lui Hristos. El a păstorit parohia Gârcina timp de 50 de ani. Iar mama sa „a fost model virtuților femeii de țară, cu deosebire, a soției preotului de țară”. Dând copiilor lor o educație creștinească aleasă, cinci dintre ei au îmbrațișat viața călugăreasRoman-Ansamblul-Mechiselec-Stefanescu-93271că.

Între anii 1834-1838 urmează Seminarul de la Socola-Iași. După ce stă patru ani de zile ca învățător de sat, reia cursurile, și în anul 1843 este numit profesor de retorică, pastorală, istorie și geografie, la seminar dovedindu-se un talentat dascăl și catehet. În același an primește tunderea monahală cu numele de Melchisedec, iar în anul următor este hirotonit ierodiacon.

Între anii 1848- 1851, ierodiaconul Melchisedec își continuă studiile la Academia Teologică de la Kiev, înființată de mitropolitul Petru Movilă. Apoi este hirotonit ieromonah si numit profesor de patristică, drept canonic, liturgică si teologie comparată la Socola, unde funcționează până în anul 1856. Pe drept cuvânt, arhimandritul Melchisedec Ștefănescu a fost un eminent profesor ai Seminarului de la Socola, un devotat slujitor al Bisericii lui Hristos si un neegalat pedagog si parinte duhovnicesc al viitorilor candidati de preotie. Numeroși elevi formați de dânsul au ajuns buni preoți, egumeni, profesori și ierarhi aleși în Moldova.

Arhimandritul Melchisedec, prin personalitatea și cultura sa, ridică Seminarul la Socola – cel dintâi seminar teologic din țara noastră (1803) și prima școală gimnazială din Principate cu predarea în limba romana la nivelul unei adevarate academii teologice românești. Aici au crescut și s-au format mii de slujitori ai sfintelor altare.
La sfârșitul anului 1862, Arhimandritul Melchisedec este hirotonit arhiereu și numit locotenent de episcop la Huși. În ianuarie, 1865, este numit episcop al Dunării de Jos, eparhie pe care o păstorește cu aleasă grijă duhovnicească timp de cincisprezece ani. Cea dintâi preocupare a sa, ca episcop, a fost să zidească biserici prin sate și să numească preoți luminați și cu frica de Dumnezeu în toate parohiile din eparhie

La 10 septembrie 1870 a fost ales membru activ al Academiei Române iar la sesiuni a prezentat comunicări, referate și diferite lucrări.

În primăvara anului 1879, episcopul Melchisedec este chemat să păstorească Eparhia Romanului, pe care o conduce cu aceeași demnitate și înțelepciune duhovnicească timp de peste treisprezece ani.
O contribuție importantă a avut episcopul Melchisedec și la întocmirea Legii Organice din 1872, prin care s-a constituit Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Episcopul Melchisedec a scris, de asemenea, numeroase cărți cu conținut teologic, pastoral, apologetic și istoric. Dintre acestea amintim: Liturgica, Tipicul, Dogmatica, Introducerea în știintele teologice, Introducerea in sfintele carti ale Vechiului si Noului Asezamant (2 tomuri) (1860); Teologia pastorală, Cronica Hușilor și a Episcopiei (1869); Cronica Romanului și a Episcopiei, 2 vol. (1874-1875); Papismul și starea actuală a Bisericii Ortodoxe din România (1883); Biserica Ortodoxă în lupta cu protestantismul (1890); Despre icoanele miraculoase de la Athos de proveniență românească (1883); Notițe istorice și arheologice de pe la 48 de mănăstiri și biserici antice din Moldova (1885); Viața și scrierile lui Grigore Tamblac (1883); Viața mitropolitului Antim Ivireanul (1886) și altele.

După o viață plină de încercări pentru cinstea Bisericii Ortodoxe și folosul credinciosilor, la 16 mai, 1892, episcopul Melchisedec și-a dat duhul în mâinile marelui Arhiereu Iisus Hristos.

Ilustrul ierarh român este înmormântat în municipiul Roman, în capela din incinta parcului care îi poartă numele.

Mai multe detalii pe www.monumenteneamt.ro.

Roman-Ansamblul-Mechiselec-Stefanescu-93161




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *