Sfântul Cuvios Patapie

a1

Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul Patapie din Teba este un părinte al pustiei care a trăit în deşertul kemetian în Egipt în prima jumătate a secolului al V-lea.

Sf. Patapie s-a născut în anul 380 în oraşul Teba din Egipt. Tatăl lui era guvernatorul regiunii şi urmaşul unei binecunoscute familii egiptene. El şi soţia lui erau creştini evlavioşi şi l-au îndrumat pe fiul lor în citirea Scripturii. Când Patapie a ajuns la vârsta potrivită, părinţii lui i-au adus profesori reputaţi din Alexandria, capitala Egiptului pentru a-l instrui în domeniul ştiinţelor, matematicii, filosofiei şi retoricii. Datorită educaţiei sale, a înţeles repede cât de trecătoare era viaţa din lumea aceasta şi s-a simţit atras de viaţa ascetică. În acest sens a fost inspirat mai ales de Clement, Atanasie şi Origen.
Tatăl său l-a dus şi l-a Şcoala catehetică din Alexandria, unde a fost profund influențat de un profesor orb, pe nume Didim [1]. Didim l-a inspirat şi mai mult în dorinţa lui de a urma calea ascezei. Când şi-a terminat studiile, Patapie s-a întors la Teba, unde a aflat că tatăl lui murise. Dorindu-şi să urmeze o viaţa aspră a monahilor, a plecat atunci în pustia egipteană, unde a devenit binecunoscut pentru nevoinţele lui.
Aici s-a inchinat vieții monahale, urmând lui Hristos si petrecând întru toate nevoințele trupului și duhului spre curătirea de patimi a omului lăuntric. Auzind oamenii despre virtutile Sfantului Patapie, au început să vină în numâr mare la locul de nevoință al sfântului, spre a dobândi de la el ajutor și alinare vieții lor chinuite. Temându-se însă de lauda oamenilor și gândind că se va putea ascunde mai bine de oameni în mijlocul unei mari metropole decât în pustie, a mers la Constantinopol. Aici și-a ridicat o mică colibă în apropiere de Biserica Vlaherne. Ascuns în spatele zidului colibei lui și necunoscut de nimeni, el și-a continuat viața lui de nevoința sihăstrească ca si când ar fi fost în pustie.

Însă lumina nu poate fi ascunsă sub obroc. A venit la Sfântul Patapie, purtât de rânduiala dumnezeiască, un copil orb din naștere. Sfântul Patapie s-a milostivit de el, s-a rugat lui Dumnezeu, iar copilul și-a recăpatat vederea. Odată a vindecat un tânăr demonizat, pe care diavolul a încercat să-l determine să se arunce în mare. Fiind împiedicat să facă acest lucru, demonizatul a început să ţipe, să se zbată, să scrâşnească din dinţi şi să ameninţe. Minunile aceastea l-au făcut cunoscut și vestit pe Sfântul Patapie în tot Constantinopolul, iar oamenii au început din nou să-l caute în număr mare pe cuvios spre a dobândi vindecare, mângaiere și povața. Sfântul Patapie a săvârșit multe minuni, toate cu rugaciunea, întru Numele lui Hristos, și prin semnul Sfintei Cruci.

Potrivit Traditiei, moaștele Sfantului Patapie au fost asezate intr-o criptă, la o mănăstire, pentru a fi ferite de profanare. Cripta se afla lângă un paraclis în care se oficiau slujbe în cinstea sfântului. În anul 1904, când s-a purces la lârgirea spațiului liturgic, s-au dărâmat pereții și s-au descoperit moaștele Sfântului Patapie.




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *