100 de ani de la nașterea Părintelui Iustin Pârvu
Duminică, 10 februarie, se împlinesc 100 de ani de la nașterea Părintelui Iustin Pârvu.
Părintele Iustin Pârvu s-a născut la data de 10 februarie 1919, în satul Poiana Largului situat în comuna Călugăreni, din județul Neamț, fiind cunoscut ca mare duhovnic și stareț la Mănăstirea Petru Vodă.
În anul 1936, având frageda vârsta de 17 ani a intrat frate la Mănăstirea Durău. După un an, merge la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, unde va pleca mai apoi spre seminarele teologice de la Roman și Râmnicu-Vâlcea.
Anul 1940 va marca pătrunderea sa în monahism, iar la un an distanță va fi hirotonit întru preot, la vârsta de 22 de ani.
Între anii 1942-1944, Părintele Iustin Pârvu este numit preot misionar pe Frontul de Est, în Neamț, până la Odessa și participă (împreună cu „Divizia 4 Vânători de Munte”) la luptele din cel de-Al Doilea Război Mondial, ajungând până la Don. După ce este lăsat la vatra își continua studiile la Seminarul din Roman.
După terminarea războiului începe perioada de prigoană a românilor de către bolșevici, iar anul 1948, anul în care va absolvi seminarul, va fi arestat.
Părintele Iustin Pârvu este arestat pe motive politice si condamnat la 12 ani de închisoare politică. Nevoitorul pentru țară și credință, Iustin Pârvu, va munci prin mai multe închisori din țară: Suceava, Văcărești, Jilava, Gherla, Periprava si Aiud. Urmează apoi munca silnică din minele de la Baia Sprie, apoi „reeducarea” din închisoarea Pitești. În anul 1960, Părintele Iustin este condamnat la încă patru ani de temniță pentru că nu s-a lepadat de credință.
În anul 1964, părintele Iustin Pârvu va fi eliberat alături de toți condamnații pe motive politice rămași în viață. Din cauza greutăților zilnice, acesta va fi nevoit să lucreze ca muncitor forestier.
După o vreme, monahul Iustin este primit în obștea de la Mănăstirea Secu. Astfel, între anii 1966-1974, el va sluji ca preot și duhovnic în această mănăstire. Între anii 1974 si 1989, părintele a fost preot monah la Mănăstirea Bistrița, unde i-au stabilit domiciliul forțat comuniștii, sub supraveghere.
În anul 1976, din mila Domnului, ca binecuvântare, părintele Iustin Pârvu ajunge să se închine la mănăstirile din Sfântul Munte Athos.
După anul 1990, Părintele Iustin Pârvu se întoarce la Mănâstirea Secu, unde va sta aproximativ un an. Dupa această data, el se retrage în sihăstrie, cu gândul de a-și petrece restul zilelor în post și rugăciune.
Între anii 1991-1992, alături de alți doi monahi, Ignat și Calinic, părintele sosește în satul Petru Vodă. Aici, se hotărăște să pună bazele Mănăstirii Petru Vodă, pe care o închină martirilor români din închisorile comuniste.
Această mănăstire va purta hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. După ceva vreme, Părintele Iustin Pârvu, va pune temelia unui schit de maici.
În anul 2003, părintele înființează o publicație de învățătura și atitudine ortodoxa, cu apariție lunară, numită „Glasul Monahilor”. Odată cu venirea anului 2008, în data de 2 noiembrie, părintelui este ridicat la rangul de arhimandrit. Din 2008, apare, cu binecuvântarea părintelui, „Revista Atitudini”.
Părintele Iustin Pârvu a trecut la cele veșnice în ziua de 16 iunie 2013.
Părintele arhimandrit Iustin Pârvu a fost o personalitate marcantă a Bisericii Ortodoxe Române, care a influențat și condus pe calea cea dreaptă mii de credincioși, fiind un model de sacrificiu în folosul semenilor și al societății. A fost părintele sufletelor noastre, duhovnicul neamului românesc.