IZVORUL TĂMĂDUIRII, ziua în care se sfințesc apele

Izvorul Tămăduirii este sărbătoarea din Săptămâna Luminată închinată Maicii Domnului și este trecută în calendar în vinerea din Săptămâna Luminată, prima după Sfintele Paști.

La originea acestei sărbători se află o minune petrecută în apropierea Constantinopolului.
Potrivit Traditiei, un orb a primit vederea dupa ce s-a spălat cu apa unui izvor din jurul acestui loc. Orbul ajunge la izvor datorită împaratului Leon (457- 474), pe atunci neîncoronat, care împlineşte descoperirea făcută de Maica Domnului.
Mai târziu, când Leon ajunge împărat, ridică pe locul unde s-a petrecut minunea o biserică cu hramul „Izvorul Tămăduirii”. Aici primește vindecare de o boală grea și împăratul Justinian (526-575), care ridica drept mulțumire o biserică și mai mare. Biserica zidita de împăratul Justinian a fost distrusă în anul 1453, de turci.
Izvorul Tămăduirii din timpul împăratului Leon se păstrează și în zilele noastre. Credincioșii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetăți a Constantinopolului), se pot închina în biserica Izvorul Tămăduirii. Actuala construcție este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla un paraclis din secolul al V-lea, unde exista izvorul cu apa tămăduitoare din trecut.

Această sărbătoare închinată Maicii Domnului amintește, totodată, și de Vinerea Mare. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a vărsat atunci lacrimi lângă Crucea Mântuitorului, acum ca izvor de nădejde și de vindecare.
În această zi, în toate bisericile se oficiază slujbe de sfințire a apei. Credincioșii care participă la Sfânta Liturghie iau agheasmă pe care o folosesc la stropirea caselor, grădinilor și ogoarelor.

Termenul de „aghiasmă” vine de cuvântul grecesc „aghiasmos”, care își are originea în cuvântul „aghios”(sfânt). „Aghiasmos” se poate traduce și ca slujba de sfințire, dar și ca apa sfințită.