Din colecția de iatroistorie aflată în patrimoniul Muzeului de Istorie din Roman: recipiente de uz farmaceutic

Patrimoniul Muzeului de Istorie din Roman a crescut cantitativ și calitativ ca urmare a donației din anul 2010 a Societății de Istorie a Medicinei și Farmaciei¹, filiala din Roman, condusă atunci de dr. Ioan Chereji. În egală măsură se poate afirma că această colecție, adunată timp de peste cinci decenii prin strădaniile doctorului Epifaniie Cozărescu, și-a găsit astfel un loc binemeritat. După un drum sinuos, cu o muncă susținută pentru organizarea a ceea ce a fost cunoscut drept „muzeul spitalului”, dar și destule piedici, voite sau conjuncturale, doctorul Cozărescu a stăruit asupra necesității de a păstra și a valorifica această colecție într-un cadru instituțional adecvat, considerând donația drept singura soluție de salvare a acestor prețioase vestigii ale trecutului medicinei și farmaciei romașcane. Din această perspectivă, explicit formulată, putem aprecia gestul semnatarilor donației², ca fiind nu doar salvator pentru o colecție, ci și în beneficiul publicului larg. Acesta din urmă are astăzi posibilitatea de a vizita expoziția permanentă cu tematică specifică de iatroistorie – „In memoriam dr. Epifanie Cozărscu” amenajată în casa dr. Fălcoianu (corpul B al Muzeului de Istorie din Roman).

În continuarea activității fondatorului colecției, piesele, documentele, fotografiile colecției de iatroistorie sunt, încă din anul 2010, valorificate în perspectiva cercetării specifice instituției noastre muzeale. Rezultatele cercetării sunt periodic prezentate publicului, prin intermediul comunicărilor susținute în mediul științific, articolelor publicate în revistele de specialitate, activităților organizate la nivel local sau regional, dar și unor expoziții temporare tematice (carte veche cu specific medical, activitatea sanitară în perioada primului război mondial, etc) amenajate tot în casa Fălcoianu, întrând în același circuit de vizitare cu expoziția permanentă de iatroistorie, completându-se și potențându-se reciproc. Cea mai recentă exemplificare este o expoziție temporară amenajată și deschisă pubicului în iunie 2017: „Pe urmele spițerilor din Roman- printre vechi rețete, truse și flacoane”. Acoperind viața farmaceutică romașcană de peste două secole, această expoziție etalează, printre multe altele, și o categorie aparte de piese din colecția de iatroistorie: recipientele de farmacie. Acestea formează o categorie distinctă din colecția susmenționată și intră în inventarul obișnuit de uz farmaceutic, recipientele fiind folosite pentru păstrarea diferitelor prafuri și substanțe.

În patrimoniul Muzeului de Istorie din Roman există un număr de 36 recipiente de farmacie. Cea mai mare parte dintre ele – 32 la număr – provin din donația Societății de Istorie a Medicinei și Farmaciei din Roman³. Alte 4 recipiente au intrat anterior în patrimoniul muzeului nostru.

Pentru a stabili proveniența pieselor de farmacie, adunate prin grija și truda doctorului Epifanie Cozărescu și integrate în colecția de iatroistorie, am apelat mai întâi la informațiile consemnate de fondatorul colecției în „Registrul – inventar al muzeului medico – farmaceutic”. Astfel, aflăm că piesele au fost adunate în timp, alături de cântare de farmacie, mojare, diverse fiole și cutii de medicamente, fotografii vechi și rețete, dr. Cozarescu fiind atent în a nota detaliile: când, ce anume și de la cine a adunat rspectivele obiecte. Se consemnează un vas de uz farmaceutic, inscripționat Sem. Cynae condit, provenind de la farmacia Minerva din Roman, rcuperat dintre obiectele reformate ale farmaciei spitalului. Se adaugă un borcan de uz faarmaceutic, din lemn, luat de dr. E. Cozărescu de la farmacia nr. 32, provenind de la farmacia Minerva a lui I. Horowitz, pe care acesta o cumpărase în anul 1927. Alte 20 borcane farmaceutice din lut, din care 11 de 1 Kg și 9 de 2 Kg, au fost luate de dr. Cozărescu de la farmacia nr. 32, ele provenind de la spițeria Minerva. Ca o primă observație putem spune că există o diferență a numărului de piese între cele menționate în registrul – inventar al fostului muzeu al spitalului și cele existente în donația din anul 2010 către Muzeul de Istorie din Roman. Diferența de 10 piese, din motive rămase necunoscute, nu mai aparre notată în registrul – inventar ținut de dr. Cozărescu. Putem doar presupune că și cele 10 recipiente aflate în plus au, probabil, aceeași proveniență, de uz local, datorită similitudinii de formă și încadrare cronologică cu celelalte recipiente, dar având în vedere și modalitatea de constutuire a colecției de iatroistorie.

În ceea ce privește clasificarea recipientelor de uz farmaceutic se pot distinge trei categorii, în funcție de forma acestora și materialul din care au fost confecționate.

Prima categorie este reprezentată de recipientele din ceramică și poate și împărțită în alte patru subcategorii. O primă subcategorie sunt recipientele de culoare cenușie, de formă cilindrică, smălțuite, prevăzute cu capace din lemn, inscripționate (înainte de ardere) cu diferitele denumiri ale pulberilor și prafurilor care trebuiau păstrate în ele. Acestea au două tipuri de mărime.

O a doua subcategorie cuprinde recipientele de culoare cărămizie, sub formă de ulcior, cu o toartă, smălțuite și având capacitatea de 1 littru, iar pe umărul vasului fiind prevăzute cu ștampilă. Acestea au similitudini cu alte două piese intrate anterior în patrimoniul muzeului nostru și este posibil ca ele să fi fost la origine recipiente folosite pentru transportul și păstrarea apelor minerale, ulterior intrate în circuitul și uzul farmaceutic.

În a treia subcategorie sunt recipientele din ceramică cărămizie, smălțuite, de formă cilindrică, intrate anterior în patrimoniul muzeului nostru și aflate în expoziția permanentă.

A patra subcategorie cuprinde o singură piesă, diferită ca formă, dar și ca utilitate – un recipient de formă cilindrică, de dimensiuni mai mari, fiind o ceramică de culoare gălbuie, smălțuită, prevăzută cu două torți și cu capac, tot ceramic, de aceeași factură. Acesta putea fi folosit atât pentru păstrarea cât și pentru prepararea medicamentelor.

A doua categorie sunt recipientele din porțelan alb, de mărimi diferite, unele inscripționate cu denumirile pulberilor păstrate în ele, altele simple. Sunt păstrate șase astfel de piese.

A treia categorie sunt recipientele din lemn, de formă cilindrică, prevăzute cu capac, tot din lemn. Acestea sunt mai vechi și mai rare, păstrându-se două astfel de piese.

În astfel de recipiente erau păstrate atât medicamente sub formă de prafuri, cât și în stare lichidă. Aceasta rezultă și din forma vasului, mai ales în cazul celor în formă de ulcior, cu gura destul de strâmtă, fiind posibilă chiar sigilarea lor, pentru o mai bună depozitare și păstrare a calității soluției respecive.

Pe baza denumirilor în limba latină și folosite uneori într-o variantă prescurtată, inscripționate pe vasele de uz farmaceutic pot fi cunoscute substanțele și prafurile depozitate în recipientele susmenționate. Acestea erau folosite de leac, dar și de frumusețe, în medicină și parfumerie. Pentru tratament intern sau extern, acestea dădeau soluții pentru tratarea afecțiunilor diverse: afecțiuni ale tractului gastro – intestinal,, ale pielii, ale sistemului locomotor, în caz de febră, reumatism, gută, tratarea afecțiunilor inimii, a bolilor degenerative ale creierullui, dar și în caz de holeră, malarie, etc.

La unele s-a renunțat în timp, datorită progreselor făcute în domeniu. Spre ex. guma arabică ce era folosită în preparate ce reduceau inflamația de la nivelul mucoaselor și țesuturilor. Era administrată intravenos, pentru scăderea tensiunii arteriale, după intervenții chirurgicale. S-a renunțat la această practică, descoperindu-se că aea efecte secundare grave, precum leziuni renale și hepatice și dădea reacții alergice Mai este folosită în prezent, dar ca liant în prepararea pilulelor. Alte substanțe continuă să fie folosite și astăzi.

Cunoașterea recipientelor și a substanțelor păstrate este importantă nu doar pentru reconstituirea unui inventar de farmacie de altădată, ci pentru încadrarea în asistența medicală specifică a unei epoci. Alăturând aceste informații cercetării documentelor din aceeași perioadă (foi de observație întocmite de către medici, rețete, etc) legate strâns de activitatea medicilor și farmaciștilor din Roman și din fostul județ se poate reconstitui un tablou aproape complet al vieții medico – farmaceutice din zona noastră.