Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de confidentialitate si protectia datelor. Click aici pentru detalii.

Sfântul Cuvios Patapie

a1

Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul Patapie din Teba este un părinte al pustiei care a trăit în deşertul kemetian în Egipt în prima jumătate a secolului al V-lea.

Sf. Patapie s-a născut în anul 380 în oraşul Teba din Egipt. Tatăl lui era guvernatorul regiunii şi urmaşul unei binecunoscute familii egiptene. El şi soţia lui erau creştini evlavioşi şi l-au îndrumat pe fiul lor în citirea Scripturii. Când Patapie a ajuns la vârsta potrivită, părinţii lui i-au adus profesori reputaţi din Alexandria, capitala Egiptului pentru a-l instrui în domeniul ştiinţelor, matematicii, filosofiei şi retoricii. Datorită educaţiei sale, a înţeles repede cât de trecătoare era viaţa din lumea aceasta şi s-a simţit atras de viaţa ascetică. În acest sens a fost inspirat mai ales de Clement, Atanasie şi Origen.
Tatăl său l-a dus şi l-a Şcoala catehetică din Alexandria, unde a fost profund influențat de un profesor orb, pe nume Didim [1]. Didim l-a inspirat şi mai mult în dorinţa lui de a urma calea ascezei. Când şi-a terminat studiile, Patapie s-a întors la Teba, unde a aflat că tatăl lui murise. Dorindu-şi să urmeze o viaţa aspră a monahilor, a plecat atunci în pustia egipteană, unde a devenit binecunoscut pentru nevoinţele lui.
Aici s-a inchinat vieții monahale, urmând lui Hristos si petrecând întru toate nevoințele trupului și duhului spre curătirea de patimi a omului lăuntric. Auzind oamenii despre virtutile Sfantului Patapie, au început să vină în numâr mare la locul de nevoință al sfântului, spre a dobândi de la el ajutor și alinare vieții lor chinuite. Temându-se însă de lauda oamenilor și gândind că se va putea ascunde mai bine de oameni în mijlocul unei mari metropole decât în pustie, a mers la Constantinopol. Aici și-a ridicat o mică colibă în apropiere de Biserica Vlaherne. Ascuns în spatele zidului colibei lui și necunoscut de nimeni, el și-a continuat viața lui de nevoința sihăstrească ca si când ar fi fost în pustie.

Însă lumina nu poate fi ascunsă sub obroc. A venit la Sfântul Patapie, purtât de rânduiala dumnezeiască, un copil orb din naștere. Sfântul Patapie s-a milostivit de el, s-a rugat lui Dumnezeu, iar copilul și-a recăpatat vederea. Odată a vindecat un tânăr demonizat, pe care diavolul a încercat să-l determine să se arunce în mare. Fiind împiedicat să facă acest lucru, demonizatul a început să ţipe, să se zbată, să scrâşnească din dinţi şi să ameninţe. Minunile aceastea l-au făcut cunoscut și vestit pe Sfântul Patapie în tot Constantinopolul, iar oamenii au început din nou să-l caute în număr mare pe cuvios spre a dobândi vindecare, mângaiere și povața. Sfântul Patapie a săvârșit multe minuni, toate cu rugaciunea, întru Numele lui Hristos, și prin semnul Sfintei Cruci.

Potrivit Traditiei, moaștele Sfantului Patapie au fost asezate intr-o criptă, la o mănăstire, pentru a fi ferite de profanare. Cripta se afla lângă un paraclis în care se oficiau slujbe în cinstea sfântului. În anul 1904, când s-a purces la lârgirea spațiului liturgic, s-au dărâmat pereții și s-au descoperit moaștele Sfântului Patapie.

arsene


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *